Voiceblog - textul făcut sunet - cu Sandu Barbu.

DESTUL DE COMERCIAL

  • Scris de Sandu Barbu

Voiceblog image interlacedAstăzi programasem să-i răspund lui Bogdan. N-a ieşit. O altă artistă pleacă. Cu voia voastră am să scriu despre plecarea ei. Ceea ce m-a făcut să scriu este declaraţia realizatorului TV Titus Munteanu, că „sinuciderea Mălinei Olinescu este mai degrabă una din motive sentimentale, nu profesionale” şi adaugă „sigur că şi pe plan profesional putea realiza mai mult.” Mda, aşa e – când sătulul se uită la flămând, spune ÎNTOTDEAUNA: „Nu înţeleg de ce eşti aşa de slab! Pune mâna şi mănâncă, nu vezi cum arăţi?” Cine nu a cunoscut foamea, nu-l va crede niciodată pe cel flămând. Cine n-a avut insuccesele sau ignorarea devastatoare din partea celor ce-i promovează în genere pe artişti NU CREDE că uneori unii artişti nu pot trece peste asta.

Faptul de a nu fi promovat după ce ai câştigat premii şi te-ai afirmat la nivel naţional şi chiar internaţional echivalează pentru orice artist cu eşecul. O ruşine copleşitoare îi cuprinde şi sunt în derivă. Sunt cuprinşi de panică. Asta se vede însă. Deşi artiştii se luptă, deşi sunt strălucitori, hienele cărora le lucesc dolarii în ochi îi resping: „Nu sunteţi destul de comerciali.” De ani de zile încoace, uşa caselor de discuri se închiseseră în nasul Mălinei Olinescu şi al celor cu care lucra aceasta, iar motivul era, conform declaraţiei Mălinei: „nu eşti destul de comercială.”

Repet până la exasperare, şi am s-o fac în fiecare text legat de economie, bunăstare materială, educaţie, artă şi învăţământ: Criza din aceşti ani este economică pentru că la baza ei stă criza morală. Criza economică este efectul crizei morale. Societatea este condusă de oameni care ştiu să facă bani care dictează ce gusturi să avem. Şi n-ar fi o dictatură dacă mulţimea fără număr a celor fără bani ar spune „nu ne interesează nimicurile voastre. Vrem lucruri de calitate.” Dar mulţimea este întotdeauna o masă informă de oi behăitoare care nu ştiu pe unde să apuce. E suficient să atingi câteva oi cu o nuieluşă şi acestea o vor apuca în direcţia opusă, iar celelalte le urmează. E uşor să conduci oile când ai în mână toiagul mass media. Nenorocirea este că păstorii de azi ai României – şi ai lumii, for that matter – sunt unii puşi numai pe căpătuială; le conduc încet şi sigur pe oi spre prăpastie pentru a lua lâna şi carnea câtor mai multe.

Analişti fini ai instinctelor primare ale omului studiază stimulii cei mai rapizi, repet cei mai rapizi la care reacţionează o făptură umană. Muzica de azi nu mai este făcută pentru că aşa simte artistul, ci pentru a avea un efect hipnotic, urgent asupra creierului. Suntem invadaţi de „rom po po pom” şi alte scremete de toaletă pentru că astea au efect imediat asupra... oilor. În peisajul ăsta, artistul adevărat nu are de ales. Dragii mei, aici nu este vorba de adaptare, ci de pluton de execuţie! A avea piese comerciale înseamnă a nu mai pune suflet, ci doar tehnică în piesele artistice. Mulţi din cei care pun şi suflet nu mai au loc la casele de înregistrări. Nu poţi striga la rodie: „Nu eşti destul de comercială! Adaptează-te! Acum se caută fructele modificate genetic. Sunt periculoase, dar sunt ca umflate cu pompa! Uite ce bine arată! Cum să te vând eu pe tine? Nu eşti atrăgătoare!”

Cunosc artişti pe care sunt mândru să-i număr printre prietenii mei. Nu-i vor hienele tehniciste. Nu e loc pentru ei în noul plan de stăpânire a lumii. E nevoie de vandabil, nu de valoros artistic, iar vandabilul se face după gustul popular, cel cultivat de zeci de ani de lacheii celor puternici. Adevăraţii oameni de radio vor fi de acord cu mine că anii ’80 au fost cei mai buni pentru muzica pop. După acei ani a început... „revoluţia.”

De ce se sinucid artiştii? Depresie? Influenţe genetice? Da. Dar cauzele principale sunt umbra imposturii şi gălăgia cu pretenţie de artă de la TV şi radio care se întind peste lume. [...] Unii artiştii nu pot să coboare doar de pe scenă şi... coboară de tot. Iar voi, voi nu mai alergaţi la puţuri crăpate, care nu ţin apa. Hrăniţi-vă mintea şi inima cu ceea ce merită şi hrăniţi-i pe artiştii zdrobiţi cu aplauzele voastre.

Voce:

Sandu BARBU

Add comment


Security code
Refresh

Bloguri, Bloggeri si Cititori