GÂNDURI SCURTE DE DRUM LUNG

Gânduri scurte de drum lung (Short Thoughts for a Long Journey)

     Marţi 12 martie 2024 am avut bucuria de a-mi împlini dorinţa de a-mi lansa cartea în care mi-am aşternut gândurile scurte. M-am simţit grozav alături de cei care s-au străduit să-mi fie aproape – ştiu cât de greu este să-ţi faci timp pentru aşa ceva. De aceea vă ofer mai jos întreaga înregistrare video a, să-i zicem, „prelegerii” mele cu această ocazie. Dar mi-ar face plăcere să citiţi până la capăt ceea ce am scris aici.

     M-a bucurat ploaia de felicitări, însă ceea ce m-a făcut să reflectez cu un surâs de cireşe amărui a fost că,

 în afara a două-trei excepţii notabile, alături de gratulări amicii nu şi-au exprimat dorinţa de a avea şi cartea pentru care mă felicitau. Pare-se că aici ne-a adus reţeaua de socializare: Petrecem mult timp dând like-uri şi inimioare prin care, pasă-mi-te, ne arătăm atenţia şi grija faţă de... prieteni, dar când unul din ei publică o carte în care declară că şi-a pus toată înţelepciunea dobândită de-a lungul anilor, în maxime, cugetări, sentinţe şi chiar murfisme, ei bine, interesul lor rămâne doar acolo, la: „felicitări!”, „bravo!”, „succes!” Din toţi cei care au găsit cu cale să mă felicite, chiar nu s-au găsit decât 2-3 care să vrea şi cartea? „Felicitări pentru cartea publicată?” Fraţilor, am publicat O CARTE, nu am scos la vânzare un autoturism - căci în acest caz poţi felicita omu', da' nu e musai să şi dai banu' pe maşâna lui ca să-ţi arăţi bucuria! Iarăşi, dacă omul îşi deschide o afacere, e în regulă să-i spui că te bucuri pentru el şi să-i urezi să-i meargă bine, dar nu e musai să cumperi ceva din magazinul lui/ei. Îşi deschide un chioşc cu plăcinte – iar nu eşti nevoit(ă) să cumperi plăcinta, ci doar să te bucuri pentru el/ea şi să-i urezi succes. Dar se poate să feliciţi un prieten pentru lansarea unei cărţi şi să nu te intereseze opera lui? Atât de săraci suntem în buzunar ca prieteni? Nu avem curiozitatea de a-i sonda mintea şi sufletul în paginile pe care le-a scris? Cei care chiar îmi sunteţi prieteni mă ştiţi că nu sunt ahtiat după material şi că nu ca să mă-mbogăţesc mă mir de această inadvertenţă. Că sunt de acord că e mai greu – hai, treacă de la mine! – când nu eşti din Baia Mare, dar cei de aici? Sau un „prieten” este interesant numai la modul declarativ?

     O carte este o scrisoare către LUME! Este o epistolă adresată tuturor! Oare un prieten adevărat nu e nerăbdător să deschidă scrisoarea adresată lui/ei? E drept că e o scrisoare mai voluminoasă şi e cu plata la destinatar, dar ai s-o laşi să fie returnată după ce ai spus „felicitări” şi „bravo?” Căci a-i spune „bravo” unui autor şi a nu-i cumpăra cartea e un afront, o jignire. Sincer, decât să-l feliciţi pentru carte şi să nu vrei s-o cumperi, mai bine taci. Că e ca şi cum ai lăuda în gura mare un vin, dar dacă ţi-ar întinde cineva paharul cu vinul ăla, l-ai refuza.

     Dar cea mai amară reflecţie este că unii care aruncă o felicitare, aşa, că e de bon-ton, nu-ţi vor cartea pentru că nu te vor în viaţa şi în casa lor.

     Şi mai e categoria celor care te-au felicitat şi te vor contacta ulterior pentru a-ţi cere un exemplar. Cu autograf.

Tweet